9 Ca necunoscuţi şi totuşi bine cunoscuţi; ca murind şi iată, trăim; ca fiind disciplinaţi şi nu ucişi;
10 Ca întristaţi, totuşi totdeauna bucurându-ne; ca săraci, totuşi făcând bogaţi pe mulţi; ca neavând nimic şi totuşi stăpânind toate.
11 Corintenilor, gura noastră este deschisă spre voi, inima noastră s-a lărgit!
12 Nu sunteţi strâmtoraţi în noi, ci sunteţi strâmtoraţi în adâncurile voastre.
13 Dar ca răsplată de acelaşi fel, (vă vorbesc ca unor copii ai mei,) lărgiţi-vă şi voi.
14 Nu vă înjugaţi în mod inegal cu cei ce nu cred; fiindcă ce părtăşie are dreptatea la fărădelege? Şi ce comuniune are lumina cu întunericul?
15 Şi ce armonie este între Cristos și Belial? Sau ce parte are cel ce crede cu cel ce nu crede?