3 Nu spre condamnare vorbesc, fiindcă am spus înainte că sunteţi în inimile noastre pentru a muri şi a trăi cu voi.
4 Mare este cutezanţa vorbirii mele către voi, mare este fala mea cu voi; sunt umplut de mângâiere, sunt peste măsură de bucuros în tot necazul nostru.
5 Fiindcă şi după ce noi am venit în Macedonia, carnea noastră nu a avut odihnă, ci am fost chinuiţi din toate părţile; dinafară lupte, dinăuntru temeri.
6 Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei înjosiţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus;
7 Şi nu doar prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi, când ne-a istorisit dorul vostru, plânsul vostru, zelul vostru pentru mine, aşa că eu m-am bucurat mai mult.
8 Pentru că deşi v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc, deşi m-am pocăit; fiindcă văd că aceeaşi epistolă v-a întristat, cel puţin pentru un timp.
9 Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că v-aţi întristat până la pocăinţă; fiindcă v-aţi întristat conform evlaviei, ca de la noi să nu aveţi pagubă în nimic.