8 Pentru că deşi v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc, deşi m-am pocăit; fiindcă văd că aceeaşi epistolă v-a întristat, cel puţin pentru un timp.
9 Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că v-aţi întristat până la pocăinţă; fiindcă v-aţi întristat conform evlaviei, ca de la noi să nu aveţi pagubă în nimic.
10 Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăinţă până la salvare irevocabilă; dar întristarea lumii lucrează moarte.
11 Căci, iată, acelaşi lucru care v-a întristat conform evlaviei, ce sârguinţă a lucrat în voi, şi ce dezvinovăţire, şi ce indignare, şi ce teamă, şi ce dor, şi ce zel, şi ce răzbunare! În toate v-aţi dovedit a fi curaţi în lucrul acesta.
12 De aceea deşi v-am scris, nu v-am scris nici din cauza celui ce a făcut nedreptate, nici din cauza celui ce a suferit nedreptate, ci ca sârguinţa noastră pentru voi înaintea lui Dumnezeu să vi se arate.
13 Din această cauză am fost mângâiaţi în mângâierea voastră, da, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi.
14 Căci dacă m-am fălit înaintea lui cu ceva despre voi, nu mă ruşinez; ci aşa cum v-am vorbit toate în adevăr, chiar aşa fala noastră, care este înaintea lui Titus, s-a aflat ca adevăr.