8 De aceea am fost lăsat singur şi am văzut această mare viziune şi nu a rămas tărie în mine, căci frumuseţea mea s-a schimbat în mine în putrezire şi nu am păstrat tărie în mine.
9 Totuşi am auzit vocea cuvintelor lui; şi când am auzit vocea cuvintelor lui, atunci am fost într-un somn adânc pe faţa mea şi faţa mea spre pământ.
10 Şi, iată, o mână m-a atins, care m-a aşezat pe genunchii mei şi pe palmele mâinilor mele.
11 Şi el mi-a spus: Daniele, bărbat foarte mult iubit, înţelege cuvintele pe care ţi le vorbesc şi stai drept în picioare, căci la tine sunt acum trimis. Şi după ce mi-a spus acest cuvânt, am stat în picioare tremurând.
12 Atunci el mi-a spus: Nu te teme, Daniele: fiindcă din prima zi când ţi-ai pus inima să înţelegi şi să te disciplinezi înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite, iar eu am venit datorită cuvintelor tale.
13 Dar prinţul împărăţiei Persiei mi s-a împotrivit douăzeci şi una de zile, dar, iată, Mihail, unul dintre mai marii prinţilor, a venit să mă ajute; şi am rămas acolo cu împăraţii Persiei.
14 Am venit acum să te fac să înţelegi ce se va întâmpla poporului tău în zilele de pe urmă: căci totuşi viziunea este pentru multe zile.