27 De aceea, împărate, să îţi fie bine primit sfatul meu şi încetează păcatele tale, făcând dreptate; şi nelegiuirile tale, arătând milă celor săraci; poate va fi o lungire a liniştii tale.
28 Toate acestea au venit peste împăratul Nebucadneţar.
29 La sfârşitul a douăsprezece luni umbla prin palatul împărăţiei Babilonului.
30 Împăratul a vorbit şi a spus: Nu este acesta marele Babilon, pe care eu l-am construit pentru casa împărăţiei prin tăria puterii mele şi pentru onoarea maiestăţii mele?
31 În timp ce cuvântul era încă în gura împăratului, a căzut o voce din cer, spunând: Împărate Nebucadneţar, ţie ţi se spune: Împărăţia este îndepărtată de la tine.
32 Şi te vor alunga dintre oameni şi locuinţa ta va fi cu fiarele câmpului; te vor face să mănânci iarbă ca boii şi şapte timpuri vor trece peste tine, până când vei cunoaşte că cel Preaînalt domneşte în împărăţia oamenilor şi o dă oricui voieşte.
33 În acelaşi moment s-a împlinit aceasta peste Nebucadneţar şi a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii şi trupul lui a fost udat cu roua cerului, până când perii lui au crescut ca penele acvilelor şi unghiile lui ca ghearele păsărilor.