33 În acelaşi moment s-a împlinit aceasta peste Nebucadneţar şi a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii şi trupul lui a fost udat cu roua cerului, până când perii lui au crescut ca penele acvilelor şi unghiile lui ca ghearele păsărilor.
34 Şi la sfârşitul zilelor eu, Nebucadneţar, mi-am ridicat ochii spre cer şi înţelegerea mi s-a întors şi am binecuvântat pe cel Preaînalt şi l-am lăudat şi l-am onorat pe cel ce trăieşte pentru totdeauna, a cărui domnie este o domnie veşnică şi împărăţia lui este din generaţie în generaţie;
35 Şi toţi locuitorii pământului sunt consideraţi ca nimic; şi el face conform voii lui în oştirea cerului şi printre locuitorii pământului; şi nimeni nu poate opri mâna lui, sau să îi spună: Ce faci?
36 În acelaşi timp raţiunea mi s-a întors; şi pentru gloria împărăţiei mele, onoarea mea şi strălucirea mi s-au întors; şi sfătuitorii mei şi domnii mei m-au căutat; şi am fost întemeiat în împărăţia mea şi mi s-a adăugat o maiestate aleasă.
37 Acum eu Nebucadneţar laud şi înalţ şi onorez pe Împăratul cerului, ale cărui lucrări toate sunt adevăr şi căile lui judecată; şi pe cei ce umblă în mândrie este în stare să îi doboare.