20 Şi când s-a apropiat de groapă, a strigat la Daniel cu voce plângătoare şi împăratul a vorbit şi i-a spus lui Daniel: Daniele, servitor al Dumnezeului cel viu, a fost Dumnezeul tău, pe care îl serveşti continuu, în stare să te scape de lei?
21 Atunci Daniel a spus împăratului: Împărate, să trăieşti veşnic.
22 Dumnezeul meu a trimis pe îngerul său şi a închis gurile leilor ca să nu mă vatăme, întrucât s-a găsit nevinovăţie în mine înaintea lui; şi de asemenea înaintea ta, împărate, nu am făcut vătămare.
23 Atunci împăratul s-a bucurat peste măsură pentru el şi le-a poruncit să îl scoată pe Daniel din groapă. Astfel Daniel a fost scos din groapă şi niciun fel de vătămare nu s-a găsit asupra lui, deoarece el a crezut în Dumnezeul său.
24 Şi împăratul a poruncit şi au adus pe acei oameni care l-au acuzat pe Daniel şi i-au aruncat în groapa leilor, pe ei, pe copiii lor şi pe soţiile lor; şi leii i-au apucat şi le-au frânt toate oasele în bucăţi înainte ca ei să ajungă la fundul gropii.
25 Atunci împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, naţiunilor şi limbilor care locuiesc pe tot pământul: Pacea sa vă fie înmulţită.
26 Eu dau o hotărâre: Ca în fiecare domnie a împărăţiei mele oamenii să tremure şi să se teamă înaintea Dumnezeului lui Daniel; căci el este Dumnezeul cel viu şi neclintit pentru totdeauna şi împărăţia sa nu va fi distrusă şi domnia lui va fi până la sfârşit.