1 Şi David s-a sfătuit cu căpeteniile miilor şi a sutelor şi cu fiecare conducător.
2 Şi David a spus întregii adunări a lui Israel: Dacă vi se pare bine şi dacă este de la Domnul Dumnezeul nostru, să trimitem peste tot la fraţii noştri de jur împrejur, care sunt rămaşi în toată ţara lui Israel şi cu ei de asemenea la preoţi şi la leviţi care sunt în cetăţile şi împrejurimile lor, să se adune la noi;
3 Şi să aducem din nou chivotul Dumnezeului nostru la noi, fiindcă nu am cerut sfat de la el în zilele lui Saul.
4 Şi întreaga adunare a spus că ar dori să facă astfel, căci lucrul era drept în ochii întregului popor.
5 Astfel David a adunat tot Israelul împreună, de la Şihor din Egipt chiar până la intrarea din Hamat, pentru a aduce chivotul lui Dumnezeu de la Chiriat-Iearim.
6 Şi David şi tot Israelul s-a urcat la Baala, care este, la Chiriat-Iearim, care a aparţinut lui Iuda, pentru a aduce de acolo chivotul lui Dumnezeu, Domnul, care locuieşte între heruvimi, al cărui nume este chemat acolo.
7 Şi au dus chivotul lui Dumnezeu într-un car din casa lui Abinadab; şi Uza şi Ahio au condus carul.
8 Şi David şi întregul Israel au jucat înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cu cântare şi cu harpe şi cu psalterioane şi cu tamburine şi cu chimvale şi cu trâmbiţe.
9 Şi când au ajuns la aria lui Chidon, Uza şi-a întins mâna pentru a ţine chivotul; fiindcă boii s-au poticnit.
10 Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza şi l-a lovit, deoarece şi-a pus mâna pe chivot şi acolo a murit înaintea lui Dumnezeu.
11 Şi David a fost nemulţumit, deoarece Domnul făcuse o spărtură asupra lui Uza, de aceea acel loc este numit Pereţ-Uza până în această zi.
12 Şi David s-a temut de Dumnezeu în acea zi, spunând: Cum voi aduce chivotul lui Dumnezeu acasă la mine?
13 Astfel David nu a adus chivotul acasă la el, în cetatea lui David, ci l-a dus deoparte, în casa lui Obed-Edom, din Gat.
14 Şi chivotul lui Dumnezeu a rămas cu familia lui Obed-Edom, în casa lui, trei luni. Şi Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea.