13 Şi David i-a spus lui Gad: Sunt într-o mare strâmtoare, lasă-mă să cad acum în mâna Domnului, căci foarte multe sunt îndurările lui, dar nu mă lăsa să cad în mâna omului.
14 Astfel Domnul a trimis ciuma peste Israel; şi au căzut din Israel şaptezeci de mii de bărbaţi.
15 Şi Dumnezeu a trimis un înger la Ierusalim să îl nimicească; şi cum îl nimicea, Domnul a privit şi s-a pocăit de rău şi a spus îngerului care nimicea: Este destul, opreşte-ţi mâna. Şi îngerul Domnului a stat lângă aria de vânturare a lui Ornan iebusitul.
16 Şi David şi-a ridicat ochii şi a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer, având o sabie scoasă în mâna lui întinsă peste Ierusalim. Atunci David şi bătrânii Israelului, care erau îmbrăcaţi în pânză de sac, au căzut cu feţele lor la pământ.
17 Şi David i-a spus lui Dumnezeu: Nu sunt eu cel care a poruncit să fie numărat poporul? Chiar eu sunt cel care a păcătuit şi într-adevăr am făcut rău, dar cât despre aceste oi, ce au făcut ele? Lasă mâna ta, te rog, Doamne, să fie asupra mea şi asupra casei tatălui meu, dar nu asupra poporului tău, pentru a fi măcelărit.
18 Atunci îngerul Domnului a poruncit lui Gad să spună lui David, ca David să urce şi să aşeze un altar Domnului în aria de vânturare a lui Ornan iebusitul.
19 Şi David s-a urcat la spusa lui Gad, pe care a vorbit-o în numele Domnului.