16 Şi David şi-a ridicat ochii şi a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer, având o sabie scoasă în mâna lui întinsă peste Ierusalim. Atunci David şi bătrânii Israelului, care erau îmbrăcaţi în pânză de sac, au căzut cu feţele lor la pământ.
17 Şi David i-a spus lui Dumnezeu: Nu sunt eu cel care a poruncit să fie numărat poporul? Chiar eu sunt cel care a păcătuit şi într-adevăr am făcut rău, dar cât despre aceste oi, ce au făcut ele? Lasă mâna ta, te rog, Doamne, să fie asupra mea şi asupra casei tatălui meu, dar nu asupra poporului tău, pentru a fi măcelărit.
18 Atunci îngerul Domnului a poruncit lui Gad să spună lui David, ca David să urce şi să aşeze un altar Domnului în aria de vânturare a lui Ornan iebusitul.
19 Şi David s-a urcat la spusa lui Gad, pe care a vorbit-o în numele Domnului.
20 Şi Ornan s-a întors înapoi şi a văzut îngerul; şi cei patru fii ai lui, cu el, s-au ascuns. Şi Ornan vântura grâul.
21 Şi cum David venea la Ornan, Ornan a privit şi a văzut pe David, şi a ieşit din aria de vânturat şi s-a prosternat lui David, cu faţa sa la pământ.
22 Atunci David i-a spus lui Ornan: Dă-mi locul acestei arii de vânturat, ca să zidesc pe ea un altar Domnului; să mi-l dai pentru preţul întreg, ca plaga să fie oprită de la popor.