14 Dar cine sunt eu şi ce este poporul meu, ca să fim în stare să îţi oferim de bunăvoie în acest fel? Căci toate lucrurile vin din tine şi din al tău ţi-am dat noi.
15 Fiindcă suntem străini înaintea ta şi locuitori temporari, precum au fost toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră şi nu este nimeni să rămână.
16 Doamne Dumnezeul nostru, toată această avere pe care am pregătit-o pentru a-ţi construi o casă pentru numele tău sfânt, vine din mâna ta şi este tot a ta.
17 Cunosc de asemenea, Dumnezeul meu, că tu încerci inima şi ai plăcere în integritate. Cât despre mine, în integritatea inimii mele, am oferit de bunăvoie toate aceste lucruri; şi acum am văzut cu bucurie poporul tău, care este prezent aici, că ţi-au oferit de bunăvoie.
18 Doamne Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi al lui Israel, părinţii noştri, ţine aceasta pentru totdeauna în închipuirea gândurilor inimii poporului tău şi pregăteşte inima lui pentru tine;
19 Şi dă-i lui Solomon, fiul meu, o inimă desăvârşită, să ţină poruncile tale, mărturiile tale, statutele tale şi să facă toate aceste lucruri şi să construiască palatul, pentru care am făcut pregătiri.
20 Şi David a spus întregii adunări: Acum binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru. Şi toată adunarea a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor; şi şi-au plecat capetele şi s-au închinat Domnului şi împăratului.