10 Atunci Moise a auzit poporul plângând prin toate familiile lor, fiecare bărbat în uşa cortului său, şi mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise de asemenea a fost nemulţumit.
11 Şi Moise a spus Domnului: Pentru ce ai chinuit pe servitorul tău? Şi pentru ce nu am găsit favoare înaintea ochilor tăi, de aşezi povara acestui întreg popor asupra mea?
12 Am conceput eu pe tot poporul acesta? I-am născut eu, ca să îmi spui: Poartă-i la sânul tău, precum un tată grijuliu poartă sugarul, până la ţara pe care ai jurat-o părinţilor lor?
13 De unde să am eu carne să dau la tot acest popor? Căci ei plâng către mine, spunând: Dă-ne carne să mâncăm.
14 Nu sunt în stare să port tot acest popor singur, căci este prea greu pentru mine.
15 Şi dacă te porţi astfel cu mine, ucide-mă, te rog, ucide-mă, dacă am găsit favoare înaintea ochilor tăi; şi nu mă lăsa să văd nenorocirea mea.
16 Şi Domnul i-a spus lui Moise: Adună-mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care îi cunoşti că sunt bătrânii poporului şi ofiţeri peste ei; şi adu-i la tabernacolul întâlnirii, ca să stea în picioare acolo cu tine.