1 Atunci au ajuns copiii lui Israel, adică întreaga adunare, în deşertul Ţin, în prima lună, şi poporul a locuit în Cades; şi acolo a murit Miriam şi acolo a fost îngropată.
2 Şi acolo nu era apă pentru adunare şi s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.
3 Şi poporul s-a certat cu Moise şi a vorbit, spunând: De am fi murit când fraţii noştri au murit înaintea Domnului!
4 Şi de ce aţi adus adunarea Domnului în acest pustiu, ca noi şi vitele noastre să murim aici?
5 Şi de ce ne-aţi scos din Egipt pentru a ne aduce în acest loc rău? Nu este loc pentru sămânţă sau pentru smochine sau pentru viţă sau pentru rodii; nici nu este deloc apă pentru băut.
6 Şi Moise şi Aaron au plecat din prezenţa adunării la uşa tabernacolului întâlnirii şi au căzut cu feţele lor la pământ; şi gloria Domnului li s-a arătat.
7 Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând:
8 Ia toiagul şi strânge adunarea la un loc, tu şi Aaron fratele tău şi vorbiţi stâncii înaintea ochilor lor; şi ea va da apa ei, iar tu să le aduci apă din stâncă, astfel să dai adunării şi vitelor lor să bea.
9 Şi Moise a luat toiagul de dinaintea Domnului, precum i-a poruncit.
10 Şi Moise şi Aaron au strâns adunarea la un loc înaintea stâncii şi el le-a spus: Ascultaţi acum, răzvrătiţilor; trebuie să vă aducem apă din această stâncă?
11 Şi Moise şi-a ridicat mâna şi cu toiagul său a lovit stânca de două ori şi apa a ieşit afară din abundenţă, şi adunarea a băut şi vitele lor la fel.
12 Şi Domnul i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron: Deoarece nu m-aţi crezut, pentru a mă sfinţi în ochii copiilor lui Israel, de aceea nu veţi duce această adunare în ţara pe care le-am dat-o.
13 Acestea sunt apele Meriba, pentru că copiii lui Israel s-au certat cu Domnul şi el a fost sfinţit în ei.
14 Şi Moise a trimis mesageri de la Cades la împăratul din Edom: Astfel spune fratele tău Israel: Tu cunoşti toată durerea căzută peste noi;
15 Cum părinţii noştri au coborât în Egipt şi am locuit în Egipt o lungă perioadă de timp; şi egiptenii ne-au chinuit pe noi şi pe părinţii noştri;
16 Şi când am strigat către Domnul, el a ascultat vocea noastră şi a trimis un înger şi ne-a scos afară din Egipt; şi, iată, noi suntem în Cades, o cetate la marginea graniţei tale;
17 Lasă-ne să trecem, te rog, prin ţara ta, nu vom trece nici prin câmpuri, nici prin vii, nici nu vom bea din apa fântânilor, vom merge pe drumul mare al împăratului, nu ne vom abate nici la dreapta nici la stânga, până ce vom fi trecut de graniţele tale.
18 Şi Edom i-a spus: Să nu treci pe la mine ca să nu ies împotriva ta cu sabia.
19 Şi copiii lui Israel i-au spus: Vom merge pe drumul mare şi dacă eu şi vitele mele beau din apa ta, atunci voi plăti pentru ea; voi trece doar prin ţară, cu piciorul, fără să fac niciun alt lucru.
20 Şi el a spus: Să nu treci. Şi Edom a ieşit împotriva lui cu mult popor şi cu mână tare.
21 Astfel Edom a refuzat să lase pe Israel să treacă prin graniţa sa, pentru aceasta Israel s-a abătut de la el.
22 Şi copiii lui Israel şi întreaga adunare, au călătorit de la Cades şi au ajuns la muntele Hor.
23 Şi Domnul i-a vorbit lui Moise şi Aaron, în muntele Hor, la graniţa ţării lui Edom, spunând:
24 Aaron va fi adunat la poporul său, pentru că nu va intra în ţara pe care eu am dat-o copiilor lui Israel, pentru că v-aţi răzvrătit împotriva cuvântului meu la apele Meriba.
25 Ia pe Aaron şi pe Eleazar, fiul său, şi urcă-i la muntele Hor;
26 Şi dezbracă pe Aaron de veştmintele sale şi îmbracă-l cu ele pe Eleazar fiul său; şi Aaron va fi adunat la poporul său şi va muri acolo.
27 Şi Moise a făcut precum Domnul i-a poruncit, şi ei au urcat pe muntele Hor înaintea ochilor întregii adunări.
28 Şi Moise a dezbrăcat pe Aaron de veştmintele sale şi l-a îmbrăcat pe Eleazar, fiul său, cu ele; şi Aaron a murit acolo în vârful muntelui, iar Moise şi Eleazar au coborât de pe munte.
29 Şi când toată adunarea a văzut că Aaron a murit, toată casa lui Israel a jelit pentru Aaron, treizeci de zile.