11 Şi Moise şi-a ridicat mâna şi cu toiagul său a lovit stânca de două ori şi apa a ieşit afară din abundenţă, şi adunarea a băut şi vitele lor la fel.
12 Şi Domnul i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron: Deoarece nu m-aţi crezut, pentru a mă sfinţi în ochii copiilor lui Israel, de aceea nu veţi duce această adunare în ţara pe care le-am dat-o.
13 Acestea sunt apele Meriba, pentru că copiii lui Israel s-au certat cu Domnul şi el a fost sfinţit în ei.
14 Şi Moise a trimis mesageri de la Cades la împăratul din Edom: Astfel spune fratele tău Israel: Tu cunoşti toată durerea căzută peste noi;
15 Cum părinţii noştri au coborât în Egipt şi am locuit în Egipt o lungă perioadă de timp; şi egiptenii ne-au chinuit pe noi şi pe părinţii noştri;
16 Şi când am strigat către Domnul, el a ascultat vocea noastră şi a trimis un înger şi ne-a scos afară din Egipt; şi, iată, noi suntem în Cades, o cetate la marginea graniţei tale;
17 Lasă-ne să trecem, te rog, prin ţara ta, nu vom trece nici prin câmpuri, nici prin vii, nici nu vom bea din apa fântânilor, vom merge pe drumul mare al împăratului, nu ne vom abate nici la dreapta nici la stânga, până ce vom fi trecut de graniţele tale.