1 Şi când Balaam a văzut că îi era plăcut Domnului a binecuvânta pe Israel, nu a mai ieşit, ca în alte dăţi, ca să caute farmece, ci şi-a îndreptat faţa spre pustiu.
2 Şi Balaam şi-a ridicat ochii şi a văzut pe Israel locuind în corturile lor după seminţiile lor; şi duhul lui Dumnezeu a venit peste el.
3 Şi şi-a rostit parabola şi a spus: Balaam, fiul lui Beor, a zis; şi bărbatul a cărui ochi sunt deschişi a spus:
4 El a zis: El care a auzit cuvintele lui Dumnezeu, care a văzut viziunea celui Atotputernic, în timp ce cădea în transă, dar având ochii deschişi;
5 Ce frumoase sunt corturile tale, Iacobe şi locaşurile tale, Israele!
6 Ca văile se întind, ca grădini la malul râului, ca pomii de aloe pe care Domnul i-a sădit şi ca cedri lângă ape.
7 El va turna apa din găleţile sale şi sămânţa sa va fi în multe ape şi împăratul său se va înălţa mai sus ca Agag şi împărăţia lui va fi înălţată.