2 Şi ei au spus: Domnul i-a poruncit domnului meu să dea ţara ca moştenire prin sorţ copiilor lui Israel; şi domnului meu i-a fost poruncit de Domnul să dea moştenirea lui Ţelofhad, fratele nostru, fiicelor sale.
3 Şi dacă ele se vor mărita cu oricare dintre fiii altor triburi ale copiilor lui Israel, atunci moştenirea lor va fi luată din moştenirea părinţilor noştri şi va fi adăugată la moştenirea tribului în care ele sunt primite; astfel că va fi luată din sorţul moştenirii noastre.
4 Şi când va fi jubileul copiilor lui Israel, atunci moştenirea lor va fi adăugată la moştenirea tribului în care sunt ele primite; astfel moştenirea lor va fi luată din moştenirea tribului părinţilor noştri.
5 Şi Moise le-a poruncit copiilor lui Israel conform cuvântului Domnului, spunând: Tribul fiilor lui Iosif a vorbit bine.
6 Acesta este lucrul pe care Domnul îl porunceşte referitor la fiicele lui Ţelofhad, spunând: Să se căsătorească cu cine gândesc că este cel mai bine; doar că se vor căsători numai în familiile tribului părinţilor lor.
7 Astfel moştenirea copiilor lui Israel nu se va muta de la un trib la alt trib; căci fiecare dintre copiii lui Israel se va ţine lipit de moştenirea tribului părinţilor săi.
8 Şi fiecare fată, care are moştenire în oricare trib al copiilor lui Israel, să fie soţie unuia din familia tribului tatălui ei, astfel încât copiii lui Israel să se bucure fiecare de moştenirea părinţilor săi.