1 Petru 2 NTR

1 Dați deci la o parte orice răutate, orice înșelăciune, ipocrizie, gelozie și orice fel de calomnii!

2 Ca niște copii nou-născuți, să doriți laptele duhovnicesc cel curat, pentru ca prin el să puteți crește spre mântuire,

3 dacă ați gustat într-adevăr că Domnul este bun.

Piatra cea vie și o spiță aleasă

4 Veniți la El, Piatra vie respinsă de oameni, dar aleasă și prețioasă înaintea lui Dumnezeu.

5 Iar voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos.

6 Căci în Scriptură este spus: „Iată, pun în Sion o Piatră, o Piatră din capul unghiului, aleasă și prețioasă! Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine.“

7 Așadar, pentru voi, cei ce credeți, El este Cel Prețios, dar pentru cei ce nu cred, „Piatra pe care au respins-o zidarii, a devenit Piatra din capul unghiului!“

8 și „... o Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere.“ Ei se poticnesc pentru că n-au ascultat Cuvântul spre care au fost și ei destinați.

9 Însă voi sunteți o spiță aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteți proclama faptele mărețe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

10 Cândva nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu. Cândva nu primiserăți îndurare, dar acum ați primit îndurare.

11 Preaiubiților, vă îndemn, ca pe niște străini și peregrini, să vă feriți de poftele carnale, care se luptă împotriva sufletului!

12 Să aveți o purtare bună printre neamuri, pentru ca, deși vă vorbesc de rău ca pe niște răufăcători, totuși, văzând faptele voastre bune, să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.

Supunere față de autoritățile omenești

13 Fiți supuși oricărei autorități omenești, pentru Domnul, fie împăratului, ca înalt stăpânitor,

14 fie guvernatorilor, ca unii trimiși de el să-i pedepsească pe răufăcători și să-i laude pe cei ce fac binele.

15 Căci este voia lui Dumnezeu ca, făcând lucruri bune, să reduceți la tăcere ignoranța oamenilor proști.

16 Trăiți ca niște oameni liberi, dar fără a folosi libertatea drept acoperământ al răului, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu!

17 Dați cinste tuturor oamenilor, iubiți-i pe frați, temeți-vă de Dumnezeu, onorați-l pe împărat!

18 Sclavilor, fiți supuși stăpânilor cu toată frica, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor aspri,

19 pentru că este o virtute dacă, datorită conștiinței față de Dumnezeu, cineva îndură întristarea, suferind pe nedrept.

20 Căci ce onoare este să îndurați dacă ați păcătuit și sunteți loviți? Dar dacă îndurați atunci când ați făcut binele și astfel suferiți, aceasta este o virtute înaintea lui Dumnezeu.

21 Și la aceasta ați fost chemați, deoarece și Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu, astfel ca voi să călcați pe urmele Lui.

22 „El nu a săvârșit nici un păcat, și în gura Lui nu s-a găsit nici o înșelăciune.“

23 Când a fost insultat, n-a insultat înapoi, când a suferit, n-a amenințat, ci S-a încredințat Celui Ce judecă drept.

24 El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați.

25 Căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre.

Capitolele

1 2 3 4 5