1 La fel și voi, soțiilor, supuneți-vă soților voștri, astfel încât, chiar dacă unii dintre ei sunt neascultători față de Cuvânt, să fie câștigați fără Cuvânt, prin purtarea soțiilor lor,
2 văzând felul vostru de viață curat și în reverență.
3 Frumusețea voastră să nu constea în împodobirea exterioară prin împletirea părului, purtarea de bijuterii de aur sau îmbrăcarea de haine fine,
4 ci în omul ascuns al inimii, în caracterul nepieritor al unui duh blând și liniștit, care este foarte prețios înaintea lui Dumnezeu.
5 Căci astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, fiind supuse soților lor,
6 precum Sara, care a ascultat de Avraam și l-a numit „domn“. Copilele ei ați devenit voi, când faceți binele și nu vă este frică de nici o intimidare.
7 La fel și voi, soților, conviețuiți cu înțelepciune cu acest vas mai slab, femeia, acordându-le onoare ca unora care vor fi moștenitoare ale harului vieții împreună cu voi, pentru a nu fi împiedicate rugăciunile voastre.
8 În cele din urmă, toți să aveți aceeași gândire, să simțiți unii cu alții, să aveți dragoste de frați, să fiți plini de compasiune, să aveți o gândire smerită,
9 să nu întoarceți rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântați, pentru că la aceasta ați fost chemați, să moșteniți binecuvântarea!
10 „Căci cel ce dorește să aibă parte de viață și vrea să vadă zile bune să-și păzească limba de rău și buzele – de cuvinte înșelătoare!
11 Să renunțe la rău și să facă binele! Să caute pacea și s-o urmărească!
12 Căci ochii Domnului sunt peste cei drepți, iar urechile Lui iau aminte la rugăciunea lor. Fața Domnului însă este împotriva celor ce săvârșesc răul!“
13 Și cine vă va face rău, dacă voi sunteți plini de râvnă pentru bine?
14 Dar, chiar dacă ați suferi din cauza dreptății, este ferice de voi! „Să nu vă temeți de ce se tem ei și nu vă tulburați“,
15 ci sfințiți-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! Fiți întotdeauna pregătiți să răspundeți oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi,
16 dar cu blândețe și cu teamă, având o conștiință bună, pentru ca, în ceea ce sunteți vorbiți de rău, cei ce vă defăimează să fie făcuți de rușine datorită purtării voastre bune în Cristos.
17 Căci este mai bine, dacă așa cere voia lui Dumnezeu, să suferiți atunci când faceți binele, decât atunci când faceți răul.
18 Căci și Cristos a suferit o dată pentru totdeauna pentru păcate – El, Cel Drept, pentru cei nedrepți – ca să vă aducă la Dumnezeu. El a fost dat la moarte în trup, dar a fost făcut viu prin Duhul,
19 în Care, de asemenea, S-a dus și le-a predicat duhurilor din închisoare,
20 care odinioară nu ascultaseră, atunci când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe, când era construită arca, în care numai puțini, și anume opt suflete, au fost salvate prin apă;
21 aceasta este o imagine a botezului, care vă mântuiește acum – el nu este o îndepărtare a murdăriei de pe trup, ci răspunsul unei conștiințe bune înaintea lui Dumnezeu – prin învierea lui Isus Cristos,
22 Care este la dreapta lui Dumnezeu și Căruia, după ce S-a dus la cer, I-au fost supuși îngerii, autoritățile și puterile.