4 ci în omul ascuns al inimii, în caracterul nepieritor al unui duh blând și liniștit, care este foarte prețios înaintea lui Dumnezeu.
5 Căci astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, fiind supuse soților lor,
6 precum Sara, care a ascultat de Avraam și l-a numit „domn“. Copilele ei ați devenit voi, când faceți binele și nu vă este frică de nici o intimidare.
7 La fel și voi, soților, conviețuiți cu înțelepciune cu acest vas mai slab, femeia, acordându-le onoare ca unora care vor fi moștenitoare ale harului vieții împreună cu voi, pentru a nu fi împiedicate rugăciunile voastre.
8 În cele din urmă, toți să aveți aceeași gândire, să simțiți unii cu alții, să aveți dragoste de frați, să fiți plini de compasiune, să aveți o gândire smerită,
9 să nu întoarceți rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântați, pentru că la aceasta ați fost chemați, să moșteniți binecuvântarea!
10 „Căci cel ce dorește să aibă parte de viață și vrea să vadă zile bune să-și păzească limba de rău și buzele – de cuvinte înșelătoare!