1 În cer s-a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele,
2 era însărcinată și striga în durerile și suferința nașterii.
3 În cer s-a văzut un alt semn: iată că un balaur mare, roșu, cu șapte capete și zece coarne, având pe capete șapte diademe,
4 a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naște, să-l mănânce.
5 Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu, la tronul Său.
6 Iar femeia a fugit în deșert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute șaizeci de zile.