Apocalipsa 16 NTR

Cele șapte vase ale mâniei lui Dumnezeu

1 Am auzit un glas puternic spunându-le din Templu celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“

2 Primul s-a dus și și-a vărsat vasul pe pământ. Și peste oamenii care aveau semnul fiarei și se închinaseră imaginii ei a venit o rană urâtă și dureroasă.

3 Al doilea și-a vărsat vasul în mare. Și ea s-a făcut ca sângele unui om mort, iar toate vietățile care erau în mare au murit.

4 Al treilea și-a vărsat vasul în râuri și în izvoarele apelor. Și ele s-au transformat în sânge.

5 L-am auzit pe îngerul apelor spunând: „Tu ești drept – Tu, Cel Care ești și Care erai, Tu, Cel Sfânt – pentru că ai judecat aceste lucruri.

6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și al profeților, le-ai dat și Tu să bea sânge! Sunt vrednici de aceasta!“

7 Și am auzit altarul spunând: „Da, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, judecățile Tale sunt adevărate și drepte!“

8 Al patrulea și-a vărsat vasul peste soare. Și soarelui i s-a dat să-i pârjolească pe oameni cu foc.

9 Oamenii au fost pârjoliți de căldura lui arzătoare și au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Și nu s-au pocăit și nu I-au dat slavă.

10 Al cincilea și-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Și împărăția ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii și-au mușcat limbile de durere

11 și L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor și a bubelor lor. Și nu s-au pocăit de faptele lor.

12 Al șaselea și-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Și apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor de la răsărit.

13 Am văzut trei duhuri necurate, ca niște broaște, ieșind din gura balaurului, din gura fiarei și din gura profetului fals.

14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne și se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic.

15 „Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele ca să nu umble gol, și oamenii să nu-i vadă rușinea.“

16 I-au adunat în locul numit în ebraică „ Armaghedon “.

17 Al șaptelea și-a vărsat vasul în văzduh. Și din Templu, de la tron, s-a auzit un glas puternic spunând: „S-a terminat!“

18 Au avut loc fulgere, sunete și tunete și a fost un mare cutremur, un cutremur așa de mare cum n-a mai fost de când este omul pe pământ.

19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile neamurilor s-au prăbușit. Dumnezeu Și-a amintit de marele Babilon ca să-i dea paharul cu vinul mâniei Lui aprinse.

20 Orice insulă a dispărut, iar munții n-au mai fost găsiți.

21 Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant. Din cauza urgiei cu grindina, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22