1 Am văzut când Mielul a rupt primul dintre cele șapte sigilii și am auzit-o pe una dintre cele patru ființe vii spunând cu glas ca de tunet: „Vino!“
2 M-am uitat și iată că era un cal alb, iar cel care-l călărea avea un arc. I-a fost dată o coroană și, ca un cuceritor, a pornit să cucerească.
3 Când Mielul a rupt al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a doua ființă vie spunând: „Vino!“
4 Și a pornit un alt cal, unul roșu, iar celui ce-l călărea i s-a dat voie să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i-a fost dată o sabie mare.
5 Când Mielul a rupt al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a treia ființă vie spunând: „Vino!“ M-am uitat și iată că era un cal negru, iar cel care-l călărea avea în mână o balanță.
6 Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas spunând: „Un choinix de grâu pentru un denar! Trei choinicși de orz pentru un denar! Dar să nu strici măslinii și viile!“
7 Când Mielul a rupt al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra ființe vii spunând: „Vino!“
8 M-am uitat și iată că era un cal verde pal, iar numele celui ce-l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându-l, era Locuința Morților. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și prin fiarele sălbatice de pe pământ.
9 Când Mielul a rupt al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră uciși din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei pe care o avuseseră.
10 Ei au strigat cu glas puternic: „Stăpâne peste toate, Tu Care ești sfânt și adevărat, cât mai este până când îi vei judeca pe locuitorii pământului și vei răzbuna sângele nostru?“
11 Fiecăruia i s-a dat câte o robă albă și li s-a spus să se mai odihnească încă puțină vreme, până când numărul confraților și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, va fi completat.
12 Am văzut când Mielul a rupt al șaselea sigiliu; și a fost un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele,
13 iar stelele cerului au căzut pe pământ ca smochinele târzii care sunt azvârlite din pom, când acesta este scuturat de un vânt puternic.
14 Cerul a fost strâns ca un sul ce este înfășurat, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate din locurile lor.
15 Regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați, cei puternici, orice sclav și orice om liber s-au ascuns în peșteri și printre stâncile munților.
16 Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui Ce șade pe tron și de mânia Mielului,
17 pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?!“