17 O bogăție atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!» Orice căpitan de corabie, toți cei ce călătoresc pe mare, marinarii și cei care lucrează pe mare vor sta departe
18 și, văzând fumul arderii ei, vor striga, zicând: «Care cetate a mai fost ca cetatea cea mare?»
19 Își vor arunca țărână pe capete și vor striga plângând și jelindu-se: «Vai, vai, cetatea cea mare, din prosperitatea căreia s-au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare! Într-un ceas a fost pustiită!»
20 «Bucurați-vă de ea, tu, cerule, și voi, sfinților, apostolilor și profeților, pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“
21 Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, și a aruncat-o în mare, spunând: „Cu o asemenea violență va fi aruncat Babilonul, marea cetate, și niciodată nu va mai fi găsit!
22 Iar sunetul harpiștilor, al muzicienilor, al flautiștilor și al trompetiștilor nu se va mai auzi niciodată în tine! Nici un meseriaș, de nici o meserie, nu se va mai găsi vreodată în tine; sunetul morii nu se va mai auzi niciodată în tine;
23 lumina lămpii nu va mai străluci niciodată în tine; glasul mirelui și al miresei nu se vor mai auzi niciodată în tine – întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului, întrucât prin vrăjitoria ta au fost înșelate toate neamurile