5 Când Mielul a rupt al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a treia ființă vie spunând: „Vino!“ M-am uitat și iată că era un cal negru, iar cel care-l călărea avea în mână o balanță.
6 Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas spunând: „Un choinix de grâu pentru un denar! Trei choinicși de orz pentru un denar! Dar să nu strici măslinii și viile!“
7 Când Mielul a rupt al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra ființe vii spunând: „Vino!“
8 M-am uitat și iată că era un cal verde pal, iar numele celui ce-l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându-l, era Locuința Morților. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și prin fiarele sălbatice de pe pământ.
9 Când Mielul a rupt al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră uciși din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei pe care o avuseseră.
10 Ei au strigat cu glas puternic: „Stăpâne peste toate, Tu Care ești sfânt și adevărat, cât mai este până când îi vei judeca pe locuitorii pământului și vei răzbuna sângele nostru?“
11 Fiecăruia i s-a dat câte o robă albă și li s-a spus să se mai odihnească încă puțină vreme, până când numărul confraților și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, va fi completat.