6 Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas spunând: „Un choinix de grâu pentru un denar! Trei choinicși de orz pentru un denar! Dar să nu strici măslinii și viile!“
7 Când Mielul a rupt al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra ființe vii spunând: „Vino!“
8 M-am uitat și iată că era un cal verde pal, iar numele celui ce-l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându-l, era Locuința Morților. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și prin fiarele sălbatice de pe pământ.
9 Când Mielul a rupt al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră uciși din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei pe care o avuseseră.
10 Ei au strigat cu glas puternic: „Stăpâne peste toate, Tu Care ești sfânt și adevărat, cât mai este până când îi vei judeca pe locuitorii pământului și vei răzbuna sângele nostru?“
11 Fiecăruia i s-a dat câte o robă albă și li s-a spus să se mai odihnească încă puțină vreme, până când numărul confraților și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, va fi completat.
12 Am văzut când Mielul a rupt al șaselea sigiliu; și a fost un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele,