7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu este de la Tine.
8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu, iar ei le-au primit și au cunoscut că într-adevăr am ieșit de la Tine și au crezut că Tu M-ai trimis.
9 Pentru ei mă rog; nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi.
10 Tot ce este al Meu este al Tău și tot ce este al Tău este al Meu. Și Eu am fost proslăvit în ei.
11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește-i, în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat, pentru ca ei să fie una, așa cum suntem Noi!
12 Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat. I-am păzit și nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13 Acum însă, Eu vin la Tine; și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume pentru ca să aibă în ei bucuria mea deplină.