1 Isus S-a dus spre Muntele Măslinilor.
2 Dis-de-dimineață a venit iarăși în Templu și tot poporul a venit la El. El S-a așezat și a început să-i învețe.
3 Cărturarii și fariseii au adus o femeie care fusese prinsă comițând adulter. Au pus-o să stea în mijloc
4 și L-au întrebat: – Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul.
5 În Lege, Moise ne-a poruncit ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre. Tu deci ce zici?
6 Spuneau lucrul acesta ca să-L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să-L acuze. Isus însă S-a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ.
7 Cum ei continuau să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a zis: – Acela dintre voi care este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea!
8 Apoi S-a aplecat din nou și a continuat să scrie pe pământ.
9 Când au auzit ei aceasta, au ieșit afară unul câte unul, începând cu cei bătrâni, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc.
10 Isus S-a ridicat și a întrebat-o: – Femeie, unde sunt toți? Nu te-a condamnat nimeni?
11 Ea a răspuns: – Nimeni, Doamne! Isus i-a zis: – Nici Eu nu te condamn. Du-te și, de acum înainte, să nu mai păcătuiești!)
12 Isus le-a vorbit din nou: – Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieții.
13 Fariseii i-au zis: – Tu depui mărturie despre Tine Însuți, deci mărturia Ta nu este adevărată.
14 Isus le-a răspuns: – Chiar dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu știu de unde vin și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin și nici unde Mă duc.
15 Voi judecați după standarde omenești; Eu nu judec pe nimeni.
16 Și chiar dacă aș judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M-a trimis.
17 Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.
18 Sunt Eu Cel Ce depun mărturie despre Mine Însumi, și despre Mine depune mărturie și Tatăl Care M-a trimis.
19 Atunci I-au zis: – Unde este Tatăl Tău? Isus a răspuns: – Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine și nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați cunoaște pe Mine, L-ați cunoaște și pe Tatăl Meu.
20 Aceste cuvinte le-a spus în vistierie, în timp ce dădea învățătură în Templu, dar nu L-a arestat nimeni, pentru că încă nu-I venise ceasul.
21 El le-a zis iarăși: – Eu Mă duc, iar voi Mă veți căuta, însă veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.
22 Atunci iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.»?“
23 El le-a zis: – Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.
24 Vă spun că veți muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.
25 Ei L-au întrebat: – Cine ești Tu? Isus le-a răspuns: – Ceea ce v-am spus de la început.
26 Eu am multe de zis și de condamnat cu privire la voi, însă Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii.
27 Ei nu și-au dat seama că le vorbea despre Tatăl.
28 Isus le-a zis: – Când Îl veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri așa cum M-a învățat Tatăl.
29 Iar Cel Ce M-a trimis este cu Mine. El nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce-I este plăcut.
30 În timp ce spunea aceste lucruri, mulți au crezut în El.
31 Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El: – Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei.
32 Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera.
33 Ei I-au răspuns: – Suntem urmașii lui Avraam și n-am fost niciodată sclavii nimănui! Deci cum spui Tu: „Veți fi liberi“?!
34 Isus le-a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârșește păcatul este sclav al păcatului.
35 Și sclavul nu rămâne veșnic în casă, însă fiul rămâne veșnic.
36 Deci dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi.
37 Știu că sunteți urmașii lui Avraam, dar cu toate acestea căutați să Mă omorâți, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu.
38 Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl; iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru.
39 Ei I-au răspuns: – Tatăl nostru este Avraam! Isus le-a zis: – Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.
40 Însă acum încercați să Mă omorâți, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut!
41 Voi faceți deci faptele tatălui vostru! Atunci I-au zis: – Noi nu suntem născuți din adulter! Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!
42 Isus le-a zis: – Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-ați iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.
43 De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu!
44 Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și vreți să îndepliniți dorințele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaș și n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii!
45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți!
46 Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți?
47 Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu!
48 Iudeii I-au răspuns: – Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai demon?!
49 Isus le-a zis: – Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, iar voi Mă dezonorați pe Mine.
50 Totuși Eu nu caut slavă pentru Mine; este Unul Care o caută și Care judecă.
51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva Cuvântul Meu în veac nu va vedea moartea.
52 Atunci iudeii I-au zis: – Acum știm că ai demon! Avraam a murit, profeții – de asemenea, și Tu zici: „Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea“!
53 Doar nu ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Și profeții au murit! Cine Te crezi Tu că ești?!
54 Isus le-a răspuns: – Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăvește, Cel despre Care voi spuneți: „Este Dumnezeul nostru!“,
55 deși nu-L cunoașteți. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aș spune că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui.
56 Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; a văzut-o și s-a bucurat.
57 Atunci iudeii I-au zis: – N-ai nici cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam?!
58 Isus le-a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt!
59 Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu.