1 După aceea, Isus li S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei. Li S-a arătat astfel:
2 Simon Petru, Toma – cel numit „Didimus“–, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii lui Isus, erau împreună.
3 Simon Petru le-a zis: – Mă duc să pescuiesc! Ei i-au răspuns: – Venim și noi cu tine! Au ieșit și s-au suit într-o barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.
4 Când se făcuse deja dimineață, Isus stătea pe țărm. Ucenicii însă nu știau că este Isus.
5 El le-a zis: – Copilași, nu aveți ceva pește de mâncare? – Nu! I-au răspuns ei.
6 El le-a zis: – Aruncați năvodul în partea dreaptă a bărcii și veți găsi! L-au aruncat și nu l-au mai putut trage din cauza mulțimii peștilor.
7 Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că este Domnul, Simon Petru și-a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare.
8 Ceilalți ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu pești, căci nu era departe de țărm, doar cam la două sute de coți.
9 Când au coborât pe uscat, au văzut un foc de cărbuni, pește pus deasupra și pâine.
10 Isus le-a zis: „Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum!“
11 Simon Petru s-a suit în barcă și a tras năvodul la țărm, plin cu o sută cincizeci și trei de pești mari; însă, cu toate că erau atâția, năvodul nu s-a rupt.
12 Isus le-a zis: „Veniți și luați micul dejun!“ Nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu Cine ești?“, pentru că știau că este Domnul.
13 Isus S-a apropiat, a luat pâinea și le-a dat-o; la fel a făcut și cu peștele.
14 Aceasta era deja a treia oară când Isus li Se arăta ucenicilor Săi după ce fusese înviat dintre cei morți.
15 După ce au luat micul dejun, Isus l-a întrebat pe Simon Petru: – Simon, fiul lui Ioan, Mă iubești tu mai mult decât aceștia? El I-a răspuns: – Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc! Isus i-a zis: – Paște mieii Mei!
16 L-a întrebat din nou, a doua oară: – Simon, fiul lui Ioan, Mă iubești? El I-a răspuns: – Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc! Isus i-a zis: – Păstorește oile Mele!
17 L-a întrebat a treia oară: – Simon, fiul lui Ioan, Mă iubești? Petru s-a întristat pentru că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?“ și I-a răspuns: – Doamne, Tu le știi pe toate, Tu știi că Te iubesc! Isus i-a zis: – Paște oile Mele!
18 Adevărat, adevărat îți spun că, atunci când erai mai tânăr, tu însuți te încingeai și te duceai unde voiai; însă când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altcineva te va încinge și te va duce unde nu vei voi!
19 A spus acestea ca să arate cu ce fel de moarte Îl va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Apoi i-a zis: – Urmează-Mă!
20 Petru s-a întors și l-a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care la cină stătuse la masă la pieptul lui Isus și-L întrebase: „Doamne, cine este cel ce Te va trăda?“
21 Văzându-l, Petru L-a întrebat pe Isus: – Doamne, dar cu acesta ce va fi?
22 Isus i-a răspuns: – Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te privește pe tine?! Tu urmează-Mă!
23 Din pricina aceasta a ieșit zvonul între frați că acel ucenic nu va muri. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te privește pe tine?!“
24 Acesta este ucenicul care depune mărturie cu privire la aceste lucruri și care a scris aceste lucruri. Și știm că mărturia lui este adevărată.
25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărțile scrise.