2 Simon Petru, Toma – cel numit „Didimus“–, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii lui Isus, erau împreună.
3 Simon Petru le-a zis: – Mă duc să pescuiesc! Ei i-au răspuns: – Venim și noi cu tine! Au ieșit și s-au suit într-o barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.
4 Când se făcuse deja dimineață, Isus stătea pe țărm. Ucenicii însă nu știau că este Isus.
5 El le-a zis: – Copilași, nu aveți ceva pește de mâncare? – Nu! I-au răspuns ei.
6 El le-a zis: – Aruncați năvodul în partea dreaptă a bărcii și veți găsi! L-au aruncat și nu l-au mai putut trage din cauza mulțimii peștilor.
7 Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că este Domnul, Simon Petru și-a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare.
8 Ceilalți ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu pești, căci nu era departe de țărm, doar cam la două sute de coți.