10 În locul lor, regele Roboam a făcut niște scuturi de bronz pe care le-a încredințat căpeteniilor gărzilor, cei care păzeau intrarea palatului regelui.
11 De fiecare dată când regele mergea la Casa Domnului , gărzile veneau și le purtau înaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor.
12 Pentru că s-a smerit, mânia Domnului s-a abătut de la el și nu l-a nimicit de tot. Încă se mai găseau în Iuda unele lucruri bune.
13 Regele Roboam și-a întărit cârmuirea la Ierusalim și a continuat să domnească. Roboam avea patruzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit timp de șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care Domnul a ales-o dintre toate semințiile lui Israel ca să-Și pună Numele acolo. Numele mamei lui era Naama, amonita.
14 El a făcut ce este rău, pentru că nu și-a pus inima să-L caute pe Domnul.
15 Faptele lui Roboam, de la început până la sfârșit, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Șemaia și ale văzătorului Ido“, cele referitoare la genealogii? Între Roboam și Ieroboam a fost război în tot timpul vieții lor.
16 Roboam s-a culcat alături de părinții săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Abia.