1 Iosia a ținut Paștele Domnului la Ierusalim. Oamenii au adus jertfa de Paște în a paisprezecea zi a lunii întâi.
2 El a pus preoții la slujbele lor și i-a încurajat în ce privește slujba Casei Domnului.
3 El le-a zis leviților, care dădeau învățătură întregului Israel și care erau puși deoparte pentru Domnul, următoarele: „Puneți Chivotul cel sfânt în Casa zidită de Solomon, fiul lui David, regele lui Israel! Nu mai trebuie să-l purtați pe umeri! Acum, slujiți Domnului, Dumnezeul vostru, și poporului Său, Israel.
4 Așezați-vă potrivit familiilor voastre și potrivit cetelor voastre, după cum a scris David, regele lui Israel, și după cum a scris fiul său Solomon.
5 Ocupați-vă locurile în Lăcaș, câte o parte a familiei leviților pentru fiecare ceată a clanurilor fraților voștri, cei din popor.
6 Aduceți jertfa de Paște, sfințiți-vă și pregătiți jertfele pentru frații voștri, împlinind Cuvântul Domnului dat prin Moise.“
7 Iosia le-a dăruit celor din popor, tuturor celor prezenți, miei și iezi din turme, toți pentru Paște, în număr de treizeci de mii, precum și trei mii de viței. Toate acestea erau din averea regelui.
8 Căpeteniile regelui au oferit și ei de bunăvoie daruri poporului, preoților și leviților. Hilchia, Zaharia și Iehiel, conducătorii Casei lui Dumnezeu, le-au dat preoților o mie șase sute de miei pentru Paște și trei sute de viței.
9 Conania și rudele sale, Șemaia și Netanel, precum și Hașabia, Ieiel și Iozabad, căpetenii ale leviților, le-au dăruit leviților cinci mii de miei pentru Paște și cinci sute de vite.
10 Slujba a fost pregătită, preoții și-au ocupat locurile, iar leviții s-au așezat în cete, după cum poruncise regele.
11 Apoi au adus jertfa de Paște. Preoții au stropit sângele, luându-l de la leviții care jupuiseră animalele.
12 Au pus deoparte arderile de tot ca să poată fi oferite Domnului de către cei din popor, potrivit familiilor lor, după cum este scris în Cartea lui Moise. Tot așa au făcut și cu vitele.
13 Au fript jertfa de Paște la foc, după rânduială, iar celelalte jertfe sfinte le-au fiert în oale, cazane și cratițe și le-au împărțit în grabă întregului popor.
14 După aceea, leviții au pregătit ce era pentru ei și pentru preoți – căci preoții, urmașii lui Aaron, aduseseră arderile de tot și grăsimile până seara, astfel că leviții au trebuit să facă pregătiri de Paște atât pentru ei, cât și pentru preoți, urmașii lui Aaron.
15 Cântăreții, urmașii lui Asaf, erau la locul lor, așa cum poruncise David, Asaf, Heman și Iedutun, văzătorul regelui, iar portarii erau la fiecare poartă. Ei nu au trebuit să-și întrerupă slujba, deoarece leviții, rudele lor, au pregătit jertfa de Paște pentru ei.
16 Astfel a fost pregătită în ziua aceea întreaga slujbă a Domnului, ca să se poată sărbători Paștele și să se poată aduce arderile de tot pe altarul Domnului , după porunca regelui Iosia.
17 Israeliții aflați atunci la Ierusalim au celebrat Paștele și Sărbătoarea Azimelor timp de șapte zile.
18 Paște ca acesta nu se mai sărbătorise în Israel din perioada profetului Samuel. Nici un rege al lui Israel nu a mai ținut un Paște ca cel ținut de Iosia împreună cu preoții, cu leviții, cu toți cei din Iuda și cu cei din Israel care se aflau acolo alături de locuitorii Ierusalimului.
19 Paștele acesta a fost sărbătorit în al optsprezecelea an al domniei lui Iosia.
20 După toate acestea, când Iosia pusese deja în ordine Casa, Neco, monarhul Egiptului, a înaintat pentru luptă la Carchemiș, pe Eufrat. Iosia i-a ieșit împotrivă.
21 Neco i-a trimis soli cu mesajul: „Ce am eu de-a face cu tine, rege al lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei Case cu care sunt în război, iar Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te nimicească!“
22 Dar Iosia nu s-a întors, ci s-a deghizat ca să înceapă lupta împotriva acestuia. El nu a ascultat cuvintele lui Neco, care veneau de la Dumnezeu, astfel că s-a dus să lupte în câmpia Meghido.
23 Arcașii l-au lovit pe regele Iosia, și prin urmare, regele le-a zis slujitorilor săi: „Luați-mă, căci sunt grav rănit!“
24 Slujtorii lui l-au luat din carul de luptă, l-au pus într-un alt car al lui și l-au adus la Ierusalim, unde a și murit. L-au înmormântat în mormântul părinților lui și tot poporul din Iuda și din Ierusalim l-a bocit pe Iosia.
25 Ieremia a compus un cântec de jale pentru Iosia și, până în ziua de azi, toți cântăreții și cântărețele amintesc de Iosia în cântecele lor de jale. Ele au ajuns un obicei în Israel și s-au păstrat scrise în „Cântecele de jale“.
26 Celelalte fapte ale lui Iosia, dovezile sale de credincioșie, făcute după cum scrie în Legea Domnului ,
27 precum și isprăvile lui sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel și ai lui Iuda“.