1 Atunci Solomon a zis: „ Domnul a spus că va locui în negură.
2 Eu am zidit o Casă măreață pentru Tine, un loc în care să locuiești pe vecie.“
3 Apoi regele s-a întors cu fața spre întreaga adunare a lui Israel și a binecuvântat-o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare.
4 El a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i-a promis tatălui meu, David, când a zis:
5 «Din ziua când Mi-am scos poporul din țara Egiptului, nu am ales nici o cetate din toate semințiile lui Israel ca să-Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu și nici nu am ales pe cineva care să fie conducătorul poporului Meu, Israel,
6 ci am ales Ierusalimul, pentru ca Numele Meu să fie acolo și l-am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.»
7 Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel.
8 Dar Domnul i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să zidești o Casă Numelui Meu și este bine că te-ai gândit în felul acesta!
9 Totuși nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău; cel ce ți s-a născut va zidi o Casă Numelui Meu!»
10 Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, m-am așezat pe tronul lui Israel, așa cum a promis Domnul , am zidit Casa pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel,
11 și am pus acolo Chivotul în care se află Legământul încheiat de Domnul cu israeliții.“
12 După aceea, Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului și, stând în prezența întregii adunări a lui Israel, și-a întins mâinile spre cer.
13 Solomon făcuse o estradă din bronz și o așezase în mijlocul curții. Aceasta avea o lungime de cinci coți, o lățime de cinci coți și o înălțime de trei coți. Pe ea stătea Solomon, atunci când s-a plecat pe genunchi în prezența întregii adunări a lui Israel și și-a întins mâinile spre cer.
14 El a mai zis: „ Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este nici un dumnezeu asemenea Ție, nici în ceruri, nici pe pământ! Tu păstrezi legământul și îndurarea față de slujitorii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!
15 Tu Ți-ai ținut promisiunea față de robul Tău, tatăl meu, David; ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede astăzi.
16 Doamne , Dumnezeul lui Israel, împlinește ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea, pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor și vor umbla în Legea Mea tot așa cum ai umblat și tu.»
17 Acum, Doamne , Dumnezeul lui Israel, împlinească-se promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău, David.
18 Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ cu omul? Iată că nici chiar cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puțin Casa aceasta pe care am zidit-o eu!
19 Doamne , Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea slujitorului Tău și la cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face slujitorul Tău!
20 Fie ca ochii Tăi să vegheze zi și noapte asupra acestei Case, asupra locului unde ai spus că-Ți vei pune Numele. Ascultă rugăciunea pe care Ți-o face slujitorul Tău cu privire la acest loc!
21 Ascultă cererile slujitorului Tău și ale poporului Tău, Israel, când se vor ruga înspre acest loc. Ascultă din tărâmul locuinței Tale, din ceruri, ascultă și iartă!
22 Când va păcătui cineva împotriva semenului său și va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta,
23 ascultă din ceruri, lucrează și judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului lui faptele lui și îndreptățindu-l pe cel drept, răsplătindu-i potrivit cu dreptatea lui.
24 Când poporul Tău, Israel, fiind biruit de dușman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va da slavă Numelui Tău, Ți se va ruga și va căuta bunăvoința Ta în Casa aceasta,
25 ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, și adu-l înapoi în țara pe care i-ai dat-o lui și strămoșilor lui.
26 Când cerul va fi închis și nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor da slavă Numelui Tău și se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i-ai pedepsit,
27 ascultă din ceruri și iartă păcatul slujitorilor Tăi și al poporului Tău, Israel. Învață-i calea cea bună pe care trebuie să meargă și trimite ploaie peste țara Ta, pe care ai dat-o ca moștenire poporului Tău!
28 Când vor fi în țară foamete, molimă, filoxeră, mană, lăcuste sau omizi, când dușmanii lor le vor asedia cetățile, orice urgie sau boală ar veni,
29 dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni și cereri, recunoscându-și fiecare întinarea și durerea lui și va întinde mâinile spre Casa aceasta,
30 ascultă din ceruri, tărâmul locuinței Tale, iartă și răsplătește-i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoști gândurile fiecăruia, căci numai Tu cunoști inimile oamenilor.
31 Astfel, ei se vor teme de Tine și vor umbla în căile Tale în tot timpul cât vor trăi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor noștri.
32 De asemenea, când străinul care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o țară îndepărtată datorită Numelui Tău cel mare, a mâinii Tale cea tare și a brațului Tău cel întins, deci când va veni și se va ruga înspre această Casă,
33 ascultă din ceruri, tărâmul locuinței Tale, și dă-i acelui străin tot ceea ce-Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să-Ți cunoască Numele, să se teamă de Tine așa cum se teme poporul Tău, Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit-o eu.
34 Când poporul Tău va merge la război împotriva dușmanilor săi, acolo unde îl vei trimite, și Ți se va ruga cu mâinile îndreptate înspre cetatea aceasta, pe care ai ales-o Tu și înspre Casa pe care am zidit-o pentru Numele Tău,
35 ascultă din ceruri rugăciunea lor și cererea lor și fă-le dreptate.
36 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și, mâniindu-te pe ei, îi vei da pe mâna dușmanilor lor, care îi vor duce captivi într-o țară îndepărtată sau apropiată,
37 dacă acolo, în țara unde au fost luați captivi, își vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine și vor căuta bunăvoința Ta în țara captivității lor, spunând: «Am păcătuit, am greșit și am săvârșit răul!»,
38 dacă de acolo, din țara unde au fost luați captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, dacă se vor ruga cu mâinile îndreptate înspre țara lor, pe care le-ai dat-o strămoșilor lor, înspre cetatea pe care Tu ai ales-o și înspre Casa pe care am zidit-o eu pentru Numele Tău,
39 atunci, ascultă din ceruri, tărâmul locuinței Tale, rugăciunea lor și cererile lor și fă-le dreptate! Iartă poporul Tău, care a păcătuit față de Tine!
40 Acum, Dumnezeul meu, Te rog, lasă ca ochii Tăi să fie deschiși și urechile Tale să ia aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!
41 Acum, Doamne Dumnezeule, vino la locul Tău de odihnă, Tu și Chivotul tăriei Tale! Lasă ca preoții Tăi, Doamne Dumnezeule, să se îmbrace cu mântuirea, iar sfinții Tăi să se bucure de bunătatea Ta!
42 Doamne, Dumnezeule, nu-Ți întoarce fața de la unsul Tău! Adu-Ți aminte de promisiunile făcute robului Tău David!“