22 Astfel, Domnul a pus un duh de minciună în gura acestor profeți ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.
23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz și i-a zis: – Pe unde a ieșit Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?
24 – Vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o odaie în alta ca să te ascunzi, i-a răspuns Micaia!
25 După aceea, regele lui Israel a zis: – Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui,
26 și spune-le acestora că așa vorbește regele: „Puneți-l pe acest om în temniță și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!“
27 Dar Micaia a spus: – Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine! Voi, cei prezenți, ascultați cu toții! a mai adăugat el.
28 Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, s-au dus la Ramot-Ghilad.