14 După ce s-a întors de la înfrângerea edomiților, Amația a adus zeii poporului din Seir și i-a pus ca zei ai săi. El se închina înaintea lor și aducea tămâie pentru ei.
15 Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Amația și i-a trimis un profet care i-a spus astfel: – De ce ai întrebat pe zeii care nu și-au putut izbăvi propriul popor din mâna ta?
16 În timp ce acesta vorbea, regele i-a zis: – Te-am pus eu să fii sfetnicul regelui? Încetează! Sau vrei să te lovesc? Profetul s-a oprit, dar a mai adăugat: – Știu acum că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta și nu ai ascultat de sfatul meu.
17 După ce s-a sfătuit, Amația, regele lui Iuda, a trimis niște soli la Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel, zicându-i: – Vino să ne confruntăm!
18 Dar Iehoaș, regele lui Israel, i-a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, astfel: – Spinul din Liban a trimis un sol să-i spună cedrului din Liban: „Dă-o pe fiica ta de soție fiului meu!“ Imediat însă animalele sălbatice au trecut pe acolo și au călcat spinul în picioare.
19 Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“ Și de aceea ți s-a înălțat inima, mândrindu-te. Rămâi mai bine acasă! De ce să stârnești o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?“
20 Amația însă nu a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să-i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaș, deoarece căutaseră pe zeii Edomului.