3 După ce și-a întărit domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele.
4 Totuși pe fiii lor el nu i-a omorât din pricina a ceea ce este scris în Lege, în Cartea lui Moise, unde Domnul poruncește: „Să nu-i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“
5 Amația i-a strâns pe cei din Iuda, a așezat tot poporul lui Iuda și al lui Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii și căpeteniilor peste sute și i-a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus. Astfel, a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să iasă la luptă și să mânuiască lancea și scutul.
6 El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanți de argint.
7 Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege și i-a zis: – Nu lua cu tine oștirea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toți acești fii ai lui Efraim!
8 Căci, chiar dacă te vei duce și vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbușești înaintea dușmanului, pentru că El are putere să ajute, dar și să prăbușească.
9 Amația l-a întrebat pe omul lui Dumnezeu: – Dar cum rămâne cu cei o sută de talanți pe care i-am dat cetei lui Israel? Omul lui Dumnezeu i-a răspuns: – Domnul poate să-ți dea mult mai mult decât atât.