14 Uzia a dotat toată oștirea cu scuturi, lănci, coifuri, platoșe, arcuri și praștii.
15 A făcut la Ierusalim niște mașinării inventate de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe colțuri pentru a arunca cu săgeți și cu pietre mari. Lui Uzia i s-a dus faima până departe, căci a fost ajutat în chip minunat, până a ajuns puternic.
16 Dar când a ajuns puternic, i s-a îngâmfat inima spre pierzarea lui. El I-a fost necredincios Domnului, Dumnezeul lui, și a intrat în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii.
17 Preotul Azaria a intrat după el, însoțit fiind de optzeci de bărbați curajoși, dintre preoții Domnului.
18 Ei au stat împotriva regelui Uzia, zicându-i: „Uzia, nu-ți este îngăduit să aduci tămâie Domnului! Doar preoții, urmașii lui Aaron, au fost sfințiți ca să aducă tămâie! Ieși din Lăcaș! Pentru că ai fost necredincios, nu vei mai avea parte de cinste de la Domnul Dumnezeu!“
19 Uzia, care avea deja în mână cădelnița pentru tămâiere, s-a înfuriat. În momentul în care s-a înfuriat pe preoți, i-a apărut lepră pe frunte, chiar acolo, în prezența preoților, în Casa Domnului , lângă altarul tămâierii.
20 Când preotul conducător Azaria și ceilalți preoți s-au întors spre el, au văzut că avea lepră pe frunte, astfel că l-au scos în grabă de acolo. De altfel, el însuși s-a grăbit să iasă, căci îl lovise Domnul.