2 Regele se sfătuise la Ierusalim cu căpeteniile sale și cu toată adunarea să sărbătorească Paștele în luna a doua,
3 pentru că nu au putut să-l sărbătorească la vremea sa, deoarece nu se sfințiseră destui preoți, iar poporul nu se adunase la Ierusalim.
4 Propunerea a plăcut atât regelui, cât și întregii adunări.
5 Prin urmare, ei au dat o poruncă prin care urma să se străbată tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, pentru a-i chema pe oameni la Ierusalim ca să sărbătorească Paștele Domnului , Dumnezeul lui Israel, căci de mult nu-l mai sărbătoriseră în mare număr, după cum era scris.
6 Și, așa cum poruncise regele, mesagerii au dus în tot Israelul și în Iuda scrisorile regelui și ale căpeteniilor sale, în care se spunea: „Israeliți, întoarceți-vă la Domnul , Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, iar El se va întoarce la rămășița care a scăpat, la cei ce au scăpat din mâinile împăraților Asiriei!
7 Nu fiți ca părinții și ca frații voștri care au fost necredincioși față de Domnul , Dumnezeul strămoșilor voștri, și pe care El i-a lăsat pradă pustiirii, după cum vedeți și voi astăzi.
8 Nu vă încăpățânați ca părinții voștri! Împăcați-vă cu Domnul și veniți la Lăcașul pe care l-a sfințit pe vecie! Slujiți Domnului , Dumnezeul vostru, ca astfel să se depărteze de la voi apriga Lui mânie!