12 După aceea, Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului și, stând în prezența întregii adunări a lui Israel, și-a întins mâinile spre cer.
13 Solomon făcuse o estradă din bronz și o așezase în mijlocul curții. Aceasta avea o lungime de cinci coți, o lățime de cinci coți și o înălțime de trei coți. Pe ea stătea Solomon, atunci când s-a plecat pe genunchi în prezența întregii adunări a lui Israel și și-a întins mâinile spre cer.
14 El a mai zis: „ Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este nici un dumnezeu asemenea Ție, nici în ceruri, nici pe pământ! Tu păstrezi legământul și îndurarea față de slujitorii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!
15 Tu Ți-ai ținut promisiunea față de robul Tău, tatăl meu, David; ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede astăzi.
16 Doamne , Dumnezeul lui Israel, împlinește ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea, pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor și vor umbla în Legea Mea tot așa cum ai umblat și tu.»
17 Acum, Doamne , Dumnezeul lui Israel, împlinească-se promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău, David.
18 Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ cu omul? Iată că nici chiar cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puțin Casa aceasta pe care am zidit-o eu!