1 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus la Casa Domnului.
2 I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoț, pe Eliachim, cel ce răspundea de palat, pe scribul Șebna și pe cei bătrâni dintre preoți, acoperiți toți cu saci.
3 Ei i-au zis: – Așa vorbește Ezechia: „Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de rușine, căci copiii sunt gata să se nască, dar nu mai este nici o putere pentru a le da naștere.
4 Poate că Domnul , Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rab-Șache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a-L batjocori pe Dumnezeul cel Viu și poate că Domnul , Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le-a auzit. De aceea înalță o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“
5 Când slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia,
6 acesta le-a zis: – Să-i spuneți stăpânului vostru că așa vorbește Domnul : „Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au blasfemiat.
7 Iată, voi pune în el un duh și astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în țara lui; și voi face să cadă ucis de sabie chiar în țara lui.“
8 Când Rab-Șache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiș, s-a întors și l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei.
9 După aceea, când împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuș, a pornit la luptă împotriva lui, a trimis din nou soli la Ezechia, zicând:
10 „Așa să-i vorbiți lui Ezechia, regele lui Iuda: «Nu-l lăsa pe Dumnezeul tău, în care te încrezi, să te amăgească zicându-ți că Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.
11 Cu siguranță ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor cucerite, distrugându-le în întregime! Și tu să fii oare salvat?
12 Și-au salvat, oare, zeii neamurile pe care părinții mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Asar?
13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului și regele cetății Sefarvayim, al cetății Hena sau al cetății Iva?»“
14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a dus la Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului.
15 Ezechia s-a rugat Domnului și a zis: „O, Doamne , Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul!
16 Doamne , pleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne , deschide-Ți ochii și privește! Auzi cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu!
17 Doamne , este adevărat că împărații Asiriei au pustiit aceste neamuri și țările lor
18 și că le-au aruncat zeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră.
19 Acum, Doamne , Dumnezeul nostru, Te rugăm, scapă-ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că Tu, Doamne , ești singurul Dumnezeu!“
20 Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește Domnul , Dumnezeul lui Israel: «Ți-am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.
21 Iată care este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva acestuia: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine! Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce fugi!
22 Știi pe Cine ai batjocorit și ai blasfemiat tu? Știi împotriva Cui ți-ai ridicat glasul? Știi împotriva Cui ți-ai înălțat mândru privirea? Împotriva Sfântului lui Israel!
23 Prin solii tăi L-ai batjocorit pe Domnul și ai zis: ‘Cu mulțimea carelor mele am urcat înălțimile munților până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalți cedri și cei mai aleși chiparoși. Am ajuns la cele mai îndepărtate locuri și la pădurea cea mai deasă.
24 Am săpat fântâni și am băut ape străine și cu tălpile picioarelor mele am secat toate pâraiele Egiptului.’
25 N-ai auzit? Eu le-am întocmit cu mult timp în urmă, din zile străvechi, le-am plănuit; acum însă le-am îngăduit să se împlinească, anume ca tu să prefaci cetățile fortificate în mormane de dărâmături.
26 Locuitorii lor sunt neputincioși, sunt uluiți și făcuți de rușine. Au ajuns ca iarba de pe câmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte să crească.
27 Dar Eu știu unde stai, când ieși și când intri și cât ești de furios pe Mine.
28 Pentru că te-ai mâniat pe Mine și pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nasul tău și zăbala Mea în gura ta și te voi întoarce pe drumul pe care ai venit!
29 Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia: anul acesta veți mânca ce va crește de la sine, iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas. Dar în al treilea an veți semăna și veți secera, veți planta vii și le veți mânca roadele.
30 Supraviețuitorii Casei lui Iuda, cei rămași, vor prinde iarăși rădăcini dedesubt și vor da rod deasupra.
31 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion o ceată de supraviețuitori. Râvna Domnului Oștirilor va face lucrul acesta.»“
32 „De aceea așa vorbește Domnul cu privire la împăratul Asiriei: «Nu va intra în cetatea aceasta și nu va trage nici o săgeată acolo; nu va veni în fața ei cu vreun scut și nu va ridica împotriva ei nici o rampă de asalt.
33 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
34 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru a o izbăvi, de dragul Meu și de dragul robului Meu David.»“
35 În acea noapte, îngerulDomnului a ieșit în tabăra asirienilor și a ucis o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Când ceilalți s-au trezit dis-de-dimineață, au văzut că toți erau niște trupuri moarte.
36 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra și a plecat. El s-a întors la Ninive și a locuit acolo.
37 În timp ce se închina în templul zeului său, Nisrok , fiii săi, Adra-Melek și Sarețer, l-au ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.