1 Soția unuia dintre fiii profeților i s-a plâns lui Elisei, zicându-i: Ucenicul tău, soțul meu, a murit și tu știi că ucenicul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei și să-i facă sclavii lui.
2 Elisei a întrebat-o: Ce aș putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta? Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, a răspuns ea, decât un vas cu ulei.
3 Du-te și cere vase de la toți vecinii tăi, i-a zis Elisei. Cere vase goale și să nu fie puține.
4 Când te vei întoarce, încuie ușa după tine și fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare din aceste vase și, când vor fi pline, pune-le deoparte.
5 Atunci a plecat și a încuiat ușa după ea și după fiii săi. Ei apropiau vasele și ea turna ulei în ele.
6 Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său: Mai adu-mi un vas! Nu mai este nici unul, i-a zis el. Atunci uleiul a încetat să mai curgă.
7 După aceea s-a dus și i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i-a zis: „Du-te, vinde uleiul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu și fiii tăi.“
8 Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce.
9 Ea i-a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.
10 Să facem pe acoperiș o odaie mică cu pereți și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, pentru ca oricând va veni la noi, să poată sta acolo.“
11 Într-o zi, când Elisei s-a întors, a intrat în odaie și s-a odihnit acolo.
12 Apoi a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe șunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o și ea a venit.
13 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce-am putea să-ți răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oștirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“
14 Ce putem face pentru ea? a întrebat Elisei. Ei bine, ea nu are nici un fiu, a răspuns Ghehazi, iar soțul ei este bătrân.
15 Cheam-o! i-a zis Elisei. El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.
16 La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu, a zis Elisei. Nu, stăpâne! a zis ea. Nu o amăgi pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!
17 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, așa cum i-a zis Elisei.
18 Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, acolo unde erau secerătorii,
19 i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl copilului a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!“
20 După ce slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa, copilul a stat pe genunchii ei până la amiază și apoi a murit.
21 Ea s-a ridicat și a așezat copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa și a plecat.
22 L-a chemat pe soțul său și i-a zis: Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu, după care mă voi întoarce.
23 Dar el a întrebat-o: De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici Sabat. Ea i-a răspuns: Fii pe pace!
24 Și după ce a înșeuat măgărița, a zis slujitorului ei: „Mână de îndată! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!“
25 Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Privește! Aceasta-i șunamita!
26 Aleargă dar ca să-i ieși în întâmpinare și întreab-o dacă toate sunt bune cu ea, cu soțul ei și cu copilul ei.“ Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!“
27 După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut.“
28 Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ți-am spus eu să nu mă amăgești?“
29 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-te, ia toiagul meu în mână și fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluți și, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să așezi toiagul meu pe fața copilului.“
30 Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s-a ridicat și a urmat-o.
31 Ghehazi s-a dus înainte, a așezat toiagul pe fața băiețelului, dar el n-a scos nici un sunet și n-a dat nici un semn de viață. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei și i-a zis: „Băiețelul nu s-a trezit!“
32 Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băiețelul era așezat mort în patul lui.
33 A intrat și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului.
34 Apoi s-a dus și s-a așezat pe copil. S-a întins peste el, punându-și gura lui pe gura copilului, ochii lui pe ochii copilului și mâinile lui pe mâinile copilului, și trupul copilului s-a încălzit.
35 Elisei s-a întors și s-a plimbat prin casă, apoi a urcat din nou și s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de șapte ori, după care și-a deschis ochii.
36 Elisei l-a chemat pe Ghehazi și i-a zis: „Cheam-o pe șunamită!“ El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ți fiul!“
37 Ea a venit și a căzut la picioarele lui, închinându-i-se până la pământ. După aceea s-a ridicat și a ieșit împreună cu fiul său.
38 Elisei s-a întors la Ghilgal. În țară era foamete. În timp ce fiii profeților primeau învățătură, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe ciorbă pentru profeți!“
39 Unul din ei a ieșit în câmp pentru a aduna ierburi și a găsit o viță sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până și-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat și i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu știa ce sunt.
40 Apoi au dat oamenilor să le mănânce. Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat astfel: Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală! Și n-au putut să mănânce din ea.
41 Aduceți făină! a zis Elisei. El a aruncat făină în oală și a zis: Dați-le acum oamenilor să mănânce! Și n-a mai fost nimic otrăvitor în oală.
42 A venit un om din Baal-Șalișa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade și spice proaspete într-un sac. Elisei a zis: Dă-le oamenilor să mănânce!
43 Dar slujitorul său a zis: Cum pot să împart acestea la o sută de oameni? Dă-le oamenilor să mănânce, i-a zis Elisei, căci așa vorbește Domnul : „Vor mânca și va mai și rămâne!“
44 Atunci i-a servit cu pâine, iar ei au mâncat și le-a mai și rămas, după Cuvântul Domnului.