17 Doamne , este adevărat că împărații Asiriei au pustiit aceste neamuri și țările lor
18 și că le-au aruncat zeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră.
19 Acum, Doamne , Dumnezeul nostru, Te rugăm, scapă-ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că Tu, Doamne , ești singurul Dumnezeu!“
20 Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește Domnul , Dumnezeul lui Israel: «Ți-am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.
21 Iată care este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva acestuia: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine! Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce fugi!
22 Știi pe Cine ai batjocorit și ai blasfemiat tu? Știi împotriva Cui ți-ai ridicat glasul? Știi împotriva Cui ți-ai înălțat mândru privirea? Împotriva Sfântului lui Israel!
23 Prin solii tăi L-ai batjocorit pe Domnul și ai zis: ‘Cu mulțimea carelor mele am urcat înălțimile munților până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalți cedri și cei mai aleși chiparoși. Am ajuns la cele mai îndepărtate locuri și la pădurea cea mai deasă.