12 Elisei privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!“ După ce nu l-a mai văzut, Elisei și-a luat hainele și le-a rupt în două.
13 Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors și a stat pe malul Iordanului.
14 După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele și a zis: „Unde este acum Domnul , Dumnezeul lui Ilie?“ Și de îndată ce a lovit apele, ele s-au despărțit într-o parte și într-alta, și Elisei a trecut dincolo.
15 Când au văzut lucrul acesta, profeții care erau în fața Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ I-au ieșit în întâmpinare și i s-au închinat până la pământ.
16 Ei i-au zis: Între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Să nu-i trimiteți, le-a răspuns el.
17 Însă ei au stăruit până când acesta, stânjenit, le-a zis: Trimiteți-i! I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească.
18 Elisei îi aștepta la Ierihon și când s-au întors la el, le-a zis: Nu v-am spus să nu vă duceți?