18 Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, acolo unde erau secerătorii,
19 i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl copilului a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!“
20 După ce slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa, copilul a stat pe genunchii ei până la amiază și apoi a murit.
21 Ea s-a ridicat și a așezat copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa și a plecat.
22 L-a chemat pe soțul său și i-a zis: Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu, după care mă voi întoarce.
23 Dar el a întrebat-o: De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici Sabat. Ea i-a răspuns: Fii pe pace!
24 Și după ce a înșeuat măgărița, a zis slujitorului ei: „Mână de îndată! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!“