21 Ea s-a ridicat și a așezat copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis ușa și a plecat.
22 L-a chemat pe soțul său și i-a zis: Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu, după care mă voi întoarce.
23 Dar el a întrebat-o: De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici Sabat. Ea i-a răspuns: Fii pe pace!
24 Și după ce a înșeuat măgărița, a zis slujitorului ei: „Mână de îndată! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îți voi spune!“
25 Ea a plecat și a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Privește! Aceasta-i șunamita!
26 Aleargă dar ca să-i ieși în întâmpinare și întreab-o dacă toate sunt bune cu ea, cu soțul ei și cu copilul ei.“ Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!“
27 După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut.“