29 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-te, ia toiagul meu în mână și fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluți și, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să așezi toiagul meu pe fața copilului.“
30 Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s-a ridicat și a urmat-o.
31 Ghehazi s-a dus înainte, a așezat toiagul pe fața băiețelului, dar el n-a scos nici un sunet și n-a dat nici un semn de viață. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei și i-a zis: „Băiețelul nu s-a trezit!“
32 Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băiețelul era așezat mort în patul lui.
33 A intrat și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului.
34 Apoi s-a dus și s-a așezat pe copil. S-a întins peste el, punându-și gura lui pe gura copilului, ochii lui pe ochii copilului și mâinile lui pe mâinile copilului, și trupul copilului s-a încălzit.
35 Elisei s-a întors și s-a plimbat prin casă, apoi a urcat din nou și s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de șapte ori, după care și-a deschis ochii.