14 Atunci s-a coborât și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, așa cum i-a spus omul lui Dumnezeu, iar carnea lui a devenit iarăși ca aceea a unui copilaș și s-a curățit.
15 Apoi Naaman împreună cu toți însoțitorii lui s-au întors la omul lui Dumnezeu. Când a ajuns, s-a oprit înaintea lui și i-a zis: Acum știu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Primește, te rog, un dar din partea slujitorului tău.
16 Dar Elisei i-a răspuns: Viu este Domnul , al Cărui slujitor sunt, că nu voi lua nimic. Și cu toate că Naaman a insistat, Elisei a refuzat darul.
17 Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, slujitorului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de-acum înainte slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului.
18 Iată totuși ce-L rog pe Domnul să-i ierte slujitorului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon să se închine acolo, sprijinindu-se de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Să-l ierte deci Domnul pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.
19 Elisei i-a răspuns: Du-te în pace. După ce Naaman a plecat de la el și a străbătut o anumită distanță,
20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, și-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman, arameul acesta, și nu a luat de la el ceea ce i-a adus. Viu este Domnul că voi alerga și voi lua ceva de la el.“