17 Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, slujitorului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de-acum înainte slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului.
18 Iată totuși ce-L rog pe Domnul să-i ierte slujitorului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon să se închine acolo, sprijinindu-se de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Să-l ierte deci Domnul pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.
19 Elisei i-a răspuns: Du-te în pace. După ce Naaman a plecat de la el și a străbătut o anumită distanță,
20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, și-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman, arameul acesta, și nu a luat de la el ceea ce i-a adus. Viu este Domnul că voi alerga și voi lua ceva de la el.“
21 Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car pentru a-l întâmpina și i-a zis: Totul este bine?
22 Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis însă să-ți spun: „Doi tineri dintre fiii profeților au venit chiar acum la mine din regiunea muntoasă a lui Efraim. Dă-mi, te rog, pentru ei un talant de argint și două rânduri de haine.“
23 Naaman i-a zis: Fă-mi, te rog, pe plac și ia doi talanți. Naaman a insistat și i-a pus doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I-a mai dat și doi slujitori care să-l ajute cu povara.