29 Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea și-a ascuns fiul.
30 Când a auzit regele cuvintele femeii, și-a sfâșiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat și au văzut că pe trup avea un sac.
31 El a zis: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă capul lui Elisei, fiul lui Șafat, îi va rămâne pe umeri astăzi!“
32 Elisei ședea în casă, iar cei din sfatul bătrânilor ședeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înainte. Dar înainte de a ajunge mesagerul, Elisei le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Vedeți că acest ucigaș trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Când va veni mesagerul, închideți ușa și țineți-l la ușă. Nu se aude oare zgomotul pașilor stăpânului său în urma lui?“
33 În timp ce le vorbea el încă, iată că mesagerul a ajuns la el. Și el a zis: Acest dezastru vine de la Domnul. De ce să mai nădăjduiesc în Domnul?