4 Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniți deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruța vom trăi, iar dacă ne vor ucide vom muri.“
5 Și astfel, în amurg, ei s-au ridicat și s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo,
6 pentru că Domnul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai și care, întocmai ca vuietul unei mari oștiri, și s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiților și pe monarhii egiptenilor ca să vină împotriva lor.
7 Astfel, în amurg, ei s-au ridicat și au fugit părăsindu-și corturile, caii și măgarii. Au lăsat tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața.
8 Când au ajuns la intrarea în tabără, acești leproși au pătruns într-un cort. După ce au mâncat și au băut, au luat de acolo argint, aur și haine. Pe urmă s-au dus și le-au ascuns. S-au întors și au intrat într-un alt cort; au luat din el câteva lucruri, după care s-au dus și le-au ascuns.
9 În cele din urmă și-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veștilor bune. Dacă vom tăcea și vom aștepta până în zori, vom fi pedepsiți. Să mergem și să anunțăm la palat!“
10 Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetății și le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor și am văzut că nu era nimeni; nu se auzea nici un glas de om, ci erau doar cai și măgari legați, iar corturile erau la locul lor.“