8 Când au ajuns la intrarea în tabără, acești leproși au pătruns într-un cort. După ce au mâncat și au băut, au luat de acolo argint, aur și haine. Pe urmă s-au dus și le-au ascuns. S-au întors și au intrat într-un alt cort; au luat din el câteva lucruri, după care s-au dus și le-au ascuns.
9 În cele din urmă și-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veștilor bune. Dacă vom tăcea și vom aștepta până în zori, vom fi pedepsiți. Să mergem și să anunțăm la palat!“
10 Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetății și le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor și am văzut că nu era nimeni; nu se auzea nici un glas de om, ci erau doar cai și măgari legați, iar corturile erau la locul lor.“
11 Atunci străjerii au strigat și au dat de știre la palat.
12 Regele s-a trezit în toiul nopții și le-a zis slujitorilor săi: Vă voi spune ce vor să ne facă arameii. Știind că suntem înfometați, au ieșit din tabără și s-au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate!“
13 Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: Dă-ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla același lucru care i se întâmplă acum întregii mulțimi a lui Israel, adică vor pieri așa cum piere toată mulțimea lui Israel. Să trimitem deci și să vedem ce s-a întâmplat.
14 Au luat două care cu caii lor și regele i-a trimis pe urmele oștirii Aramului, spunându-le: „Duceți-vă și vedeți ce s-a întâmplat.“